Limba si literatura romana

Grigore Vieru-
"A cazut cerul din ochii tai"

A cazut cerul
din ochii tai
Si s-a farimitat.
A cazut de pe
fata ta soarele
Si-a inghetat.
Incremenit e
vintul cel racoros
Fara harnicele
tale miini.
Cautindu-te
pe tine,
S-au tainuit
izvoarele-n tarini.
Ca un pom doborit
Insusi graiul
Parca se aude
cazind.
Doamne, atit
de singur,
Atit de singur
N-am fost nicicind!


Tudor Arghezi-"De-abia plecasesi"

De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecii poteci,
Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!

Dar ce-i un semn din umbra-n departare?

Voiam sa pleci, voiam si sa ra mai.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fa ra glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?


Ti-as fi facut un semn, dupa plecare,
Ion Ion

In beciul cu mortii, Ion e frumos.
Intins gol pe piatra, c-un fraged suras.
Trei nopti sobolanii l-au ros

Cand cioclu-l ridica-n spinare
Ion parc-ar fi de pa mant.
De-l pui poate sta in picioare
Dar bratul e moale si frant.

In ochii-i deschisi, o lumina,
A satului unde-i nascut,
A campului unde iezii-a pascut,
A incremenit acolo stra ina.

Departe de vatra si prins de boieri,
Departe de jalea mamuchii,
Pe trupu-i cu pete si peri
In carduri sunt morti si paduchii.




NICOLAE DABIJA-Tema Pentru Acasa

O priveste cu uimire si cu un fel de curiozitate,fara sa se sature sa o admire cu bratele lasate in jos ca si cum daca ar atinge-o ea ar putea sa se topeasca in aerul rasinos al ploii sau sa dispara cu totul in tulpina acelui stejar multi secular.Nu,nu se poate insela,
e ea,femia  pe care o cauta-se atit,dar care-l gasi-se ea,o recunoscu-se,mirindu-se de ceia ce simte,gindindu-se la acea fiinta predestinata,pierzindu-se in ochii ei mari si atit de senini,ii mai pune in aceasta zi o intrebare lipsita din urma:
-tu,tu esti
-da,eu
-tu esti aceia
-eu sunt aceia
si atunci miinele lor se intilnira,respiratiile li se confudara ca si bataile de inima si buzele lui Mihai se atinsera de buzele ei,obrajii mariei se aprinsera deparca se aflau in preajma unui jaratic puternic,padurea lua foc si ploaia se umplu dintr-o data de apa dansi,mihai si maria devenira un suflet si o singura inima,un tot intreg alcatuit din 2 jumatati perfecte topite intr-o sarutare si unul devenise in acelasi timp si celalalt,fiintele lor se amestecara,el era ea,ea era el,iar lumea erau ei.Maria fremata lipita de el fara cuvinte ca o torta care creste in lumina.Mihai o saruta sertos si ea se lasa sarutata rizind cutremurata,iar de la trenul risului ei tinar se imprastiau norii,si soarele isi facea loc in inalturi,arborii,riurile si ierburile din preajma murmurind,valurindu-se si ele park mai altfel decit o clipa din urma,toate cele din jur,taiga,cer,stejar,scorbura,nori,soare,stinca,ape,vai,creste diparusera park si doar ei doi mai ramasesera pe lume contopiti intr-un sarut.